Povestea gipsului

Au fost odată…. acum aproape 200 milioane de ani multe bazine marine și lacustre din care, în timp, au luat naștere depozitele de gips natural (prin precipitarea sulfatului de calciu din apă). După alte multe milioane de ani, pentru că gipsul este un material foarte prietenos, oamenii au început să-l utilizeze ca materie primă pentru a produce ipsosul - un material cald și maleabil cu care se pot obţine interioare durabile, dar și foarte frumoase dacă ne gândim la elementele unice de decor ale multor clădiri istorice impresionante.

Cuvintele gips și ipsos își au originea în limba greacă, provenind de la cuvântul ,,gipsos’’. La carierele și fabrica de ipsos deţinute acum de Siniat la Aghireș (lângă Cluj) povestea a început în anii 1880 când un cetăţean austriac a înfiinţat prima fabrică de ipsos din România.

Gipsul necesar producerii ipsosului era exploatat manual din carierele aflate la cca 10 km distanţă de fabrica de la Aghireș. Ipsosul era comercializat în mare parte în Ungaria și în Transilvania, fiind utilizat în construcţii, dar și pentru elemente de decor și ornamente de interior. Povestea a mers mai departe, după al doilea război mondial a început exploatarea industrială a gipsului, iar apoi fabrica a fost naţionalizată.
De-a lungul anilor capacitatea de producţie a crescut și a început diversificarea producţiei pentru noi domenii de utilizare.

În 1997 făcând deja parte din grupul Romcim alături de fabricile de ciment, fabrica de la Aghireșu a fost achiziţionată de grupul Lafarge. În 2012, fabrica făcând parte din divizia de gips a companiei Lafarge a fost preluată de grupul belgian Etex.
În prezent suntem mândri să spunem că fabrica noastră este parte a grupului Etex, alături de fabrica de gips-carton din Turceni.